Non-ficțiuni pe care le-am citit (60)

Cititul este încă ieftin, spre deosebire de alte activități, așa că să vedem ce s-a mai înregistrat pe frontul ăsta:

How Bad Are Bananas – dacă sunteți dintre aceia care acceptă ansamblul de fenomene numite schimbări climatice, precum și că sunt cauzate de oameni în principal, atunci vă este familiar și conceptul de ”amprentă de carbon”, adică volumul total de emisii pe care o organizație, un produs sau o persoană le generează într-un anume interval de timp. Mike Berners-Lee își propune să ia la puricat cam toate componentele existenței noastre, de la blugi la complexe industriale, de la cafea la zboruri cu avionul, pentru a calcula cât este amprenta fiecăreia. Cum el însuși recunoaște, oricât de mult l-ar rafina, modelul său de calcul este departe de a fi perfect, însă, chiar și așa fiecare analiză este admirabilă prin modul cum descompune întregul în părți infinitezimale, este o lecție despre cum să privești lucrurile în profunzime. Iar pe alocuri, autorul, englez, mai trântește și câte o mostră de umor specific, exemplul care îmi vine în minte acum fiind cel cu utilizarea fierului de călcat. De apreciat și că nu se țin lecții de morală anti-consumistă, fiecare cititor fiind liber să își extragă propriile concluzii și ia propriile măsuri. Eu, unul, am hotărât să port câte un tricou încă o dată, economisind astfel, energia, apa și gradul de uzură ale mașinii de spălat. Sper ca relațiile mele cu cei din jur să n-aibă de suferit, totuși.

103 activități de grup – departe de a fi doar colecția de exerciții propusă de titlu, cartea lui Judith A. Belmont este o foarte coerentă și structurată incursiune în moduri de auto-cunoaștere, de cunoaștere a celorlalți și de gestionare a relațiilor cu aceștia, uneori problematice. Volumul are diverse secțiuni, referitoare la stres, flexibilitate de gândire, adaptare la schimbare, interacțiunea cu personalitățile dificile, adică aspecte care, într-un fel sau altul, sar și ne înfig colții în față în viața de zi cu zi. Unele activități sunt mai interesante decât altele (în opinia subsemnatului, bineînțeles), dar acelea care mi-au atras atenția îmi vor rămâne în arsenalul lucrului cu oamenii fără doar și poate. Și dacă ar fi să aleg un singur beneficiu al acestei lecturi, acela ar fi faptul că mi-a scos în cale foarte înțeleptul poem Oricum al Măicăi Tereza.

This Is Not Propaganda – ne-am confruntat cu toții cu avalanșa de zvonuri, păreri și informații contradictorii referitoare la pandemia de Covid-19 sau la războiul din Ucraina sau alte câte și mai câte. Nimic special, n-am fost decât un crâmpei dintr-un război modern, unul care are în centru informația, distorsionarea ei și propagarea întru schimbarea atitudinilor oamenilor. Pentru a desluși puțin trăsăturile inedite istoric ale acestui conflict, Peter Pomerantsev călătorește pe toate meridianele lumii, de la Manila la Moscova, de la Beijing la Londra, și intervievează experții de o parte și de alta a baricadei dintre manipulatori și dezinformatori și aceia care îi combat. Cred că fiecare dintre noi are un prieten sau o rudă care, deși persoană de toată isprava, a aderat la idei și scenarii dubioase, cel mai adesea preluat de pe rețelele sociale. Înainte de a-i cataloga rapid drept proști, merită să îl urmăm pe Pomerantsev în măruntaiele acestei imense mașinării a minciunilor, omniprezentă și din ce în ce mai uzitată de guverne, chiar și cele democratice. Provocarea adresată omului modern nu este de a mai învinge cenzura, ci de a cerne o pepită de adevăr în noianul de mizerii care ne asaltează. E o sarcină grea, care pe mulți îi obosește și îi face să piardă încrederea în viitor. Dar e o sarcină pe care trebuie să ne-o asumăm.

Non-ficţiuni pe care le-am citit

Non-ficţiuni pe care le-am citit (2)

Non-ficţiuni pe care le-am citit (3)

Non-ficţiuni pe care le-am citit (4)

Non-ficţiuni pe care le-am citit (5)

Non-ficţiuni pe care le-am citit (6)

Non-ficţiuni pe care le-am citit (7)

Non-ficţiuni pe care le-am citit (8)

Non-ficţiuni pe care le-am citit (9)

Non-ficţiuni pe care le-am citit (10)

Non-ficţiuni pe care le-am citit (11)

Non-ficţiuni pe care le-am citit (12)

Non-ficţiuni pe care le-am citit (13)

Non-ficţiuni pe care le-am citit (14)

Non-ficţiuni pe care le-am citit (15)

Non-ficţiuni pe care le-am citit (16)

Non-ficţiuni pe care le-am citit (17)

Non-ficţiuni pe care le-am citit (18)

Non-ficţiuni pe care le-am citit (19)

Non-ficţiuni pe care le-am citit (20)

Non-ficţiuni pe care le-am citit (21)

Non-ficţiuni pe care le-am citit (22)

Non-ficţiuni pe care le-am citit (23)

Non-ficţiuni pe care le-am citit (24)

Non-ficţiuni pe care le-am citit (25)

Non-ficţiuni pe care le-am citit (26)

Non-ficţiuni pe care le-am citit (27)

Non-ficţiuni pe care le-am citit (28)

Non-ficţiuni pe care le-am citit (29)

Non-ficţiuni pe care le-am citit (30)

Non-ficţiuni pe care le-am citit (31)

Non-ficţiuni pe care le-am citit (32)

Non-ficţiuni pe care le-am citit (33)

Non-ficțiuni pe care le-am citit (34)

Non-ficțiuni pe care le-am citit (35)

Non-ficțiuni pe care le-am citit (36)

Non-ficțiuni pe care le-am citit – Ediție de pandemie

Non-ficțiuni pe care le-am citit (38)

Non-ficțiuni pe care le-am citit (39)

Non-ficțiuni pe care le-am citit (40)

Non-ficțiuni pe care le-am citit (41)

Non-ficțiuni pe care le-am citit (42)

Non-ficțiuni pe care le-am citit (43)

Non-ficțiuni pe care le-am citit (44)

Non-ficțiuni pe care le-am citit (45)

Non-ficțiuni pe care le-am citit – Ediție francofonă

Non-ficțiuni pe care le-am citit (47)

Non-ficțiuni pe care le-am citit (48)

Non-ficțiuni pe care le-am citit (49)

Non-ficțiuni pe care le-am citit (50)

Non-ficțiuni pe care le-am citit (51)

Non-ficțiuni pe care le-am citit – Ediție ludică

Non-ficțiuni pe care le-am citit (53)

Non-ficțiuni pe care le-am citit (54)

Non-ficțiuni pe care le-am citit (55)

Non-ficțiuni pe care le-am citit (56)

Non-ficțiuni pe care le-am citit – Ediție sportivă

Non-ficțiuni pe care le-am citit (58)

Non-ficțiuni pe care le-am citit (59)

Deviaționism de dreapta sau de stânga, după cum privești

De ceva timp (mai precis de la primul 11plus1 independent/ contemporan) am remarcat că Teatrul Național ”Marin Sorescu” din Craiova a devenit un club orientat spre stânga.

Minoritățile sexuale, femeile discriminate și alte categorii care sunt încă subiect de controversă în România au găsit glas aici.

Așa că nu mică mi-a fost surpriza să văd cât de bășcălios sunt tratate tulburările de personalitate în Toc Toc.

Un text de mare succes în multe țări, semnat de Laurent Baffie, tradus de Raluca Păun, care îl și ajută pe Alexandru Boureanu cu regia, în care cetățeni suferinzi de varii dereglări de personalitate și deviații de comportament se văd reuniți în anticamera unui doctor celebru, care întârzie suspicios de mult.

Viața m-a ferit pe mine, unul, de astfel de afecțiuni care vizează comitetul central* (cum se referea o matușică la cortex), dar am interacționat și pătimit destul de mult prin preajma unor astfel de nefericiți, încât să știu ce nasol le e în cușca unor reflexe și gesturi pe care nu le pot controla.

Ca urmare, la început mi-era un pic rușine de mine, simțind că mă stric de râs, văzându-i pe Marian Politic, Alex Calangiu, Raluca Păun, Costinela Ungureanu, Costinela Ungureanu, Romanița Ionescu și Claudiu Mihail manifestându-se în fel și chip, cu tușe îngroșate (asta e cu dedicație pentru Radu Afrim!) și de tot hazul.

Lor li se adaugă Ramona Drăgulescu, leit Sora Ratched din Zbor deasupra unei cuib de cuci.

Un deviaționism de dreapta îmbucurător din partea celor de la Teatrul din Craiova.

Dar, stați, că Toc Toc e mai mult decât un scheci de descrețit frunțile tensionate de pandemie!

Ajuns aici, nu mă pot abține să nu le spun celor de la teatrul craiovean:

Vedeți, oameni bun, ce înseamnă un text de calitate!

Interacțiunile dintre devianții noștri sunt și o superbă demonstrație a celei mai preț soluții pe care ei (și noi toți) o avem la dispoziție pentru a supraviețui acestei nebunii numite existență:

Uitarea de sine.

Prietenia.

Compasiunea.

Am plecat de la Toc Toc pe un frig năprasnic.

Dar am plecat fericit.

Mergeți la Toc Toc, pentru că merită!

Mergeți la Toc Toc, pentru că merită!

*Hai să fiu sincer, totuși, și să recunosc că mă încearcă uneori niște atacuri de anxietate, dar le țin sub control cu respirația, mama tuturor terapiilor.

Credit foto: Cristi Floriganță.