peter hollins | Caiet de insemnari

Caniculă sau vijelie, e vreme de citit oricum ar fi:

Depășirea de sine – titlul are acea tentă motivațională anglo-saxonă, însă lucrarea este de fapt o amplă examinare a manifestărilor și transformărilor generate de un sentiment omniprezent în istoria umanității – invidia. Fără a cădea în patima adoptării necondiționate a teoriilor numelor mari pe care își întemeiază expunerile, Verena Kast merge pe căi freudiene și jungiene și examinează diverse tipuri de invidie, de la cea benefică (da, există și așa ceva) la cea distructivă (pe care am cunoscut-o cu toții, dintr-o parte sau alta). Utile și revelatoare mi s-au părut paginile referitoare la modul cum se simte și reacționează cel invidiat, căruia numai ușor nu îi e în această ipostază. Studiile de caz asupra unor vieți guvernate de invidie păcătuiesc ușor prin simplificare, așa cum i se poate imputa lui Gabor Mate că a restrâns toată drama unui om la stres. Însă, per ansamblu, este o lectură deschizătoare de ochi și întregitoare de minte.

Mental Models – în repetate rânduri de-a lungul incursiunilor mele în astfel de cărți de psihologie aplicată am întâlnit aforismul potrivit cărui orice model e incomplet, însă unele sunt chiar utile. Peter Hollins reunește 30 de astfel de scheme menite a te ajuta să îți organizezi viața, să intuiești provocările ei și să iei decizii. Nu cred că a fost vreunul care să mă fi surprins întru totul, însă modul său de sinteză este de apreciat. Nu se pierde în anecdotică, doar le explică și le exemplifică abstract, astfel încât să poți singur să ți le însușești. Ca să ilustrez utilitatea lucrării, să luăm de pildă conceptul de regresie la medie, care explică foarte bine evoluția naționalei României la Euro 2024: după un outlier (eveniment excepțional) precum meciul cu Ucraina, a urmat întoarcerea la nivelul pe care li-l știam, manifestat în partidele cu Belgia, Slovacia și Olanda. Având asta în minte, nu mai sunt dezamăgit și știu cât să apreciez ce au realizat.

The Wizard of Oz and Philosophy – de acord, știm cu toții că această poveste, fie în forma ei literară, fie cinematografică, abundă în chestiuni cu tâlc, dar chiar și așa, nu eram pregătit pentru nivelul aceasta de profunzime. Vorba unui comentator de pe Internet: Ce de lucruri le mai trec prin cap oamenilor inteligenți! Acest volum coordonat de Randall E. Auxier și Phil Seng conține o serie de eseuri scrise între doct și haios, despre te miri ce, de la condiția sclaviei (vezi maimuțele zburătoare) la definiția sintagmei ”There is no place like home” până la problematica misiune de a o omorî pe Vrăjitoarea cea Rea din Vest cu care gașca lui Dorothy e însărcinată de Vrăjitorul din Oz. De menționat că o treime din carte vizează romanul revizionist Wicked a lui Gregoty Maguire, scris în 1995, care a generat un musical de succes pe Broadway, adaptat la rându-i pentru marele ecran și planificat să fi elansat în toamna lui 2024. Un lucru e cert. Când L. Frank Baum a scris romanul care l-a făcut nemuritor, nu știa că să dea de lucru la neuroni de copii și adulți decenii și secole în continuu.