La Filarmonica ”Oltenia” din Craiova își dau întâlnire destine remarcabile, iar asta s-a vădit și mai abitir la cel mai recent spectacol la care mi-a fost dat să asist.
Invitat să participe ca solist la Concertul nr. 1 în Do major pentru pian și orchestră, op. 15 al lui Ludwig van Beethvoven a fost Per Enflo.
Suedez stabilit în Statele Unite, acest respectabil domn nu este numai un pianist atât de bun, încât a poposit cu arta sa pe toate meridianele lumii, ci și un reputat matematician.
Da, matematician.
Două domenii care par atât de depărtate, dar care, la nivelul cel mai înalt, se apropie asimptotic. Să ne gândim numai la Pitagora și la importanță sacră pe care o acorda muzicii.
Per Enflo nu are numai un destin remarcabil, ci și unul longeviv, pe care i-l doresc de două ori pe atâta ca durată.
La 80 de ani, are încă energia de a se lăsa cuprins de voioșia compoziției beethoveniene cu entuziasmul unui puștan (până să înceapă bucata sa, părea că rezistă cu greu tentației de a atinge claviatura).
Oare care este secretul unei așa pofte de viață la o vârstă atât de înaintată?
Dar poate aceasta nu este întrebarea, ci răspunsul.
Cu voia domniei sale, o să fac și o paralelă între modul în care încrucișa mâinile pe clapele pianului și modul de înmulțire al mezilor și extremilor unei proporții.
Cea de-a doua parte a spectacolului ne-a oferit Simfonia nr. 5 în Do minor, op. 67 de același Beethoven.
Tadadadaaaa!
Poate cele mai ușor de recunoscut sunete de debut din cultura omenirii aparțin acestei simfonii, supranumită și a ”Destinului”, care a avut și continuă să aibă un destin remarcabil.
De pildă, deși Beethoven a fost confiscat de naziști, iar muzica sa proslăvită ca simbolizând puterea germană, Aliații au fost cei care au folosit Simfonia nr. 5 cu stil. Rezistența belgiană i-a îndemnat pe locuitorii ambelor părți ale țării (valonă și flamandă) să picteze pe case semnul V (”Victoire” în franceză, ”Vrijheid” în flamandă).
Simbolul ”V” a fost preluat apoi de BBC, care începea fiecare buletin de război cu redarea literei în Codul Morse. Iar pentru ”V”, ansamblul de sunete folosite corespundea exact începutului legendar al simfoniei.
Un episod din Pantera roz, cu umorul său sec și ușor macabru, se învârte în jurul compoziției.
Colecție de scurtmetraje animate Fantasia 2000 are o bucată de trei minute care o folosește.
O versiune mai disco al ei apare în Saturday Night Fever, mai precis intrarea cu stil a lui John Travolta în localul unde au loc dănțuielile.
Electric Light Orchestra are un aranjament al Roll over Beethoven a lui Chuck Berry, dar cred că puteți ghici cum debutează melodia.
Iar acesta este doar unul dintre exemplele de prelucrări rock ale creației beethoveniene.
Și nu pot să nu închei, fără a menționa că figura lui Svilen Simeonov mi-a adus aminte de a lui Beethoven însuși, doar că e infinit mai bonomă și mai zâmbitoare.
Îi apropie un lucru pe cei doi, totuși.
Dăruirea față de muzică.
Au curs apele de pe dirijorul bulgar ca un râu înspumat de munte după o ploaie torențială. Iar dumnealui avea și un picior suferind.
Însă, așa cum pe Beethoven nu l-a împiedicat surzenia să ducă la bun sfârșit atâtea capodopere, micul beteșug nu l-a împiedicat pe Svilen Simeonov să ne poarte de la momentele viforoase din debutul Simfoniei nr. 5 către sfârșitul ei înălțător.
Destinul e opera fiecăruia dintre noi.
Imaginile din timpul concertului sunt surprinse de amicul Daniel Botea, despre care cred că va fi la fel de energic la vârstă lui Per Enflo.
