Festivalul Shakespeare, ediția 2024 fuse și se duse, dar pe parcursul lui am adunat experiențe strălucitoare, ca niște galbeni, pe care îi port în desaga memoriei, fără să atârne greu, dimpotrivă, facându-mi mintea să zburde mai ușor.
Iată câteva dintre ele:
Emil Boroghină primind premiul pentru Festivalul Shakespeare și păstrându-l pentru sine. Cum ar zice însuși Bardul: Hell, it’s about time!
Parada personajelor din Furtuna lui Robert Wilson.
Costinela Ungureanu și Corina Druc în Regele Lear din Hong Kong. Exotism în exotism.
Apropo, știți bancul cu „Să vină chinezii!”?
Fetele mele gureșe și istețe făcând cunoștință nemijlocit cu Shakespeare (puteți găsi impresiile lor aici), prin intermediul lui Othello (teatru de păpuși).
Tiger Lillies văzuți/ascultați de la înălțime și au fost la înălțime.
Universul sonor al Furtunii lui Robert Wilson.
Mirosul baloților de paie care serveau de scaune în Shakespeare Village.
Scorpia neîmblânzită, toată!
Eu și bloggerii mei, ca niște shakespearei.
Ermetismul provocator al Regelui Lear din Hong Kong (decelabil dacă știi piesa, altfel la revedere).
Tot ce este și face Ariel (Zhaklin Daskalova) din Furtuna lui Robert Wilson – alură de înger al lui Piero della Francesca, coafură de anime și modulații ale vocii precum Mefistofel al Ofeliei Popii.
Furtuna lui Peter Brook, declamată clasic, fără emfază, dar sugestiv.
Tema muzicală a lui Yumeji, compusă de Shigeru Yumebayashi, de neuitat în In the Mood for Love și utilizată cu mare efect în Othello (teatru de păpuși).
Credeți că ați văzut flamenco? Nu, n-ați văzut flamenco până n-ați văzut Hamlet – Dansul melancolicului al lui Jesus Herrera.
Apropo, vă aduceți aminte de personajul lui John Torturro și de replica lui de căpătâi din The Big Lebowski?
Regele Lear din Hong Kong = laser, frate!
Oscarul pentru coloană sonoră al ediției 2024 a Festivalului Shakespeare merge către Hamletul lui Robert Lepage.
Modul cum amicul Șerban și-a consolidat cunoștințele de spaniolă (cabron, de puta madre, mierda) în Kill Hamlet a celor de la Los Macocos Theater Band.
Romeo și Julieta din Chișinău, cea mai abuzivă, maladivă, dereglată versiune a piesei pe care am văzut-o vreodată. Dar e Romeo și Julieta în toată regula, cu toate cele ce se cuvin.
Costinela Ungureanu strângându-se singură de gât precum Dr. Strangelove or How I Learned to Stop Worrying and Love Shakespeare, în Regele Lear din Hong Kong.
SCORPIA NEÎMBLÂNZITĂ, TOATĂ!
Tăcerea pe care o impune Pieta cea prelungă din Regele Lear din Hong Kong, momentul de grație al piesei.
Faciesul de Joker drăcesc al lui Trinculo (Stefan Kashev) din Furtuna lui Robert Wilson.
Iago-păpușa țesându-și pânza de păianjen în Othello (teatru de păpuși).
Românismele inspirat grefate pe umorul lui Shakespeare din A douăsprezecea noapte sau Noaptea magilor (PE care!).
Înfățișările bruegheliene ale argentinienilor din Los Macocos Theater Band în Kill Hamlet.
Fumăraia din A douăsprezecea noapte sau Noaptea magilor. Vorba ceea: Ce se afumă nu se strică.
Corina Druc în hasso kamae (deși avea umerii cam încordați pentru un mânuitor de katana) în Regele Lear din Hong Kong.
Râsul fetiței în roz de mai jos la Kill Hamlet a argentinienilor haioși din Los Macocos Theater Band.
Tensiunea subtilă dintre Prospero și Ariel în Furtuna lui Peter Brook.
SCORPIA NEÎMBLÂNZITĂ, TOATĂĂĂĂĂ!
Horatio din Hamletul lui Robert Lepage își face apariția exact ca soru-mea când eram mai mici, iar eu citeam liniștit în sufragerie.
Pendularea impecabilă a lui Sylvain Levitte între un intens Caliban și un voit fad Ferdinand, în Furtuna lui Peter Brook.
Membri ai Operei Române din Craiova perfect integrați în Hamlet – Dansul melancolicului și în timp record.
Trinculo și Stefano din Furtuna lui Peter Brook, doi napolitani vero, cu tarantella cu tot (și erau și gemeni, cred).
Duelul cu eșarfe din Hamletul lui Robert Lepage mi-a adus aminte că s-a născut o stea în gimnastica ritmică românească – Amalia Lică.
Costinela Ungureanu mascată și cu o expresivitate corporală primordială în secvențele onirice ale scaunului și scării din Regele Lear din Hong Kong.
Reconcilierea dintre Prospero și Caliban la finalul Furtunii lui Peter Brook.
Duran Duran și Vivaldi în Furtuna lui Robert Wilson, cântate în punct, contrapunct și megapunct.
Julieta din Chișinău (Corina Rotaru), pretendentă serioasă la titlul de Miss Festivalul Shakespeare 2024 și nu doar cu nurii, ci și cu o panoplie amplă de trăiri.
Apariția lui Hamlet ăl bătrân în piesa eponimă a lui Robert Lepage. O secvență cât o cosmogonie.
Încă o reunire a triadei teatrofile formată din Anda, Dana și subsemnatul.
Jesus Herrera ca Hamlet și dansul lui cu mantia.
Apropo, mai știți faza cu Jesus din Big Trouble?
Alexandru Pleșca alias Mercutio alias Marilyn Manson din Chișinău. Până devine hrană pentru viermi, spectacolul e al lui și numai al lui.
Dedublarea oameni-păpuși din Othello (teatru de păpuși) al Teatrului de Tineret din Georgia.
Alura de Assassin’s Creed a dansatorului în negru (Hugo Sanchez, tiz al fotbalistului mexican de odinioară) din Hamlet – Dansul melancolicului al lui Jesus Herrera.
Cassandra Tang prin tot ce face ca bufonul din Regele Lear din Hong Kong.
Romeo din Chișinău (Nicu Ciumașu), care a crescut în ochii mei ca Făt-Frumos, în două ore jumate cât alții în zece, de la un tip inexpresiv la o damnare dostoievskiană spre final.
Monologul lui Hamlet al lui Robert Lepage, conceput ca o kata de floretă. Da, da, da!
Viola (Daria Pentelie) din A douăsprezecea noapte sau Noaptea magilor, altă candidată la titlul de Miss Festivalul Shakespeare 2024 și tot prin aceeași combinație de nuri și merite actoricești.
Creatura cu patru picioare (ridicate în sus!), formată din Trinculo și Caliban, din Furtuna lui Peter Brook.
Abuzul lui Hamlet lepageian asupra Ofeliei lepageiene redat coregrafic în toată subtilitatea lui.
Moartea Ofeliei (Begona Arce) din Hamlet – Dansul melancolicului al lui Jesus Herrera. Până să se înece, i-a făcut fleașcă pe privilegiații din primul rând.
Laertes ăsta din Hamletul lui Robert Lepage n-are oase în burtă!
Tropăitul în crescendo din Hamlet – Dansul melancolicului. Dios mio!
Melodiile de tot felul din A douăsprezecea noapte sau Noaptea magilor.
Scena din Hamletul lui Robert Lepage, cu protagonistul, Guilderstern și Rosencrantz pe vas. Inteligență artistică în stare pură.
Scuipăturile în toate părțile din Romeo și Julieta din Chișinău.
Piesa în piesă din Hamletul lui Robert Lepage. Jucată cu spatele. Cu spatele!
Întâlnirea clandestină dintre Romeo și Julieta din Chișinău, cu sfiala și obstacolele ei.
În timp ce vedeam Hamletul lui Robert Lepage alături de amicii teatrofili Diana și Costache, ce-i trece lui prin minte? Bancul ăla clasic: Ce făcea Hamlet cu pâinea?
Brutalitatea viscerală cu care Capuletul pater familias din Chișinău (Iurie Focșa, excelent pe tot cuprinsul piesei) o alungă pe Julieta, când îndrăznește să se opună măritișului.
Cerasela Iosifescu și profilul ei în rochie neagră în A douăsprezecea noapte sau Noaptea magilor – curat pictură de Whistler.
Aparițiile spectrale ale corului și formației muzicale în Hamlet – Dansul melancolicului al lui Jesus Herrera.
Mercutio din Chișinău zicându-i lui Tybalt din același Chișinău, înainte de duelul fatidic: Cristoșii mă-tii!
Momentele Gertrudei (Lola Jaramillo) în Hamlet – Dansul melancolicului al lui Jesus Herrera. Mater dolorosa de mi corazon.
Șmecheria din Hamletul lui Robert Lepage cu numerele dansante din fața cortinei, pentru a se câștiga timp cu schimbarea decorurilor din spatele ei. Lepage, you old fox! Pardon, e quebecois. Lepage, vieux renard!
Durerea profundă a lui Prospero (Ery Mzaramba) din Furtuna lui Peter Brook, pe care nici toate reconcilierile de la final nu o putut-o ostoi (Mulțumesc amicului Cristi că mi-a deschis ochii asupra acestei perspective).
TOC TOC-ul lui Malvolio din A douăsprezecea noapte sau Noaptea magilor.
Descompunerea sănătății mintale a Ofeliei în Hamletul lui Robert Lepage. Acum n-a mai fost coregrafie, n-a mai fost regie, n-a mai fost meșteșug scenic. Acum am văzut schizofrenia în plenitudinea manifestării ei.
Melodia doinită la înmormântarea Julietei din Chișinău. A ajuns la suflet pe scurtătură.
SCORPIA NEÎMBLÂNZITĂ, TOATĂĂĂĂĂ!
În final, o recomandare pentru organizatori:
La ediția aceasta a existat o secțiune numită UNATC Fringe, așa că la următoarea poate puneți bazele și uneia numite Shakespeare Cringe, la care să participe aceia care, după ce au văzut o piesă, una spun în privat, alta pe Facebook.
Credit foto: Albert Dobrin, Cosmin Stoian, Andrei-Lucian Mustafa, Cristina Marcu, Adelina Căploiu
